Ca de fiecare dată, gazde, organizatori și amfitrioni ai acestei întâlniri au fost prof. univ. dr. Eva Mârza, bibliotecar dr. Florin Bogdan și C.Ș. gr. III, dr. Ana-Maria Roman-Negoi. Lucrările conferinței s-au desfășurat pe două secțiuni. Prima a inclus „Biblioteci și patrimoniul lor. Heritage și Digitalia – realizări în valorificarea patrimoniului cultural național și european” iar a doua a fost intitulată „Sub semnul tiparului: 500 de ani de la aparția primei tipărituri în Transilvania (Sibiu, 1525)”.
În calitate de reprezentant al Bibliotecii Județene „Gheoghe Șincai” Bihor participarea la o conferință dedicată istoriei cărții vechi a fost binevenită și provocatoare, pentru că exemplarele de carte veche – mai ale cele din colecția de carte veche străină – se cer scoase la lumină și valorificate. După prezentare lucrării „Postincunabule în Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Județene Gheorghe Șincai Bihor (II)” – care a „vorbit” despre alte trei ediții de carte rară prezente în biblioteca orădeană tipărite la Veneția (1523), Basel (1525) și Köln (1531) – a urmat, cum e și firesc, dezbateri privind chestiunea care e data limită pentru post-incunabule. Pentru francezi ar fi anul 1515, pentru alții europeni anul 1530, nicidecum anul 1540 sau 1550 cum știam eu că era fixat acum câțiva zeci de ani. La întrebarea adresată moderatorului secțiunii „ în România care reperul cronologic privind post-incunabulele?”, s-a răspuns că nu este fixat, ci se ia în considerare literatura de specialitate din Europa Occidentală. Așa s-a născut o scurtă dezbatere pe marginea acestui subiect. Este evident că despre incunabule și post-incunabule s-a scris foarte puțin în România, asta pentru că, pe de o parte aceste cărți vechi au fost ascunse de la cercetare în perioada comunistă, iar pe de alta parte, accesul la acestea necesită cunoștiințe de limbă latină, istoria cărții și istoria culturii.
dr. Silviu Sana